Personalitate marcanta a epocii pasoptiste, Vasile Alecsandri a
publicat prima mare culegere de poezii populare romanesti (1852).
Influentat de folclor a publicat ciclul "Doine si Lacramioare", a
evocat trecutul eroic al poporului roman in ciclul "Legende" si "Ostasii
nostri", iar frumusetile patriei au fost cantate in volumul de poezii
intitulat "Pasteluri".
Poemul "Dan, capitan de plai" este un poem de inspiratie folclorica
menit sa reinvie chipuri legendare de viteji, aparatori ai pamantului strabun,
si face parte din volumul "Legende".
Acest poem evoca un episod din istoria Moldovei din vremea lui Stefan
cel Mare, sursa de inspiratie fiind o poezie populara transcrisa drept motto
in fruntea poemului.
Titlul este alcatuit din substantivul propriu "Dan" caruia i se
adauga o apozitie dezvoltata ("capitan de plai") care semnifica ocupatia si
conditia sociala a personajului: ostean care sta de straja la hotarele patriei.
Fiind un poem, si anume un poem eroic, creatia literara "Dan, capitan
de plai" este o naratiune, o opera epica in versuri, cu o actiune mai
complicata decat a baladei si cuprinzand mai multe episoade in care se
povestesc fapte marete savarsite de personaje insufletite de sentimente
nobile. Ca si in balada populara sau culta, actiunea are la baza o antiteza
puternica, cea dintre cotropitorii tatari si aparatorii plaiurilor romanesti,
simbolizati prin Dan si Ursan, personaje aflate la granita dintre real si
legendar, intrupari ale eroismului si ale patriotismului intregului popor. Ei
sunt animati de o puternica dragoste de tara, pe care o apara cu pretul vietii
lor.
Eroii acestui poem sunt doi razboinici viteji: Dan si Ursan care
reusesc prin curajul lor sa tina piept navalitorilor tatari pana la sosirea
orheienilor.
"Dan, capitan de plai" este impartit in sapte capitole (tablouri).
In expozitiunea pe care o intalnim in primul tablou facem cunostinta
cu eroul principal al poemului, Dan si aflam ca acesta traieste ca "soimul
singuratic" la hotarele tarii, sus in imparatia muntilor.
Desi viteazul voievod roman Stefan cel Mare s-a petrecut de mult in
imparatia umbrelor, batranul Dan a ramas credincios poruncii domnesti, veghind
in continuare la hotarele tarii.
Bogat sufleteste, Dan se bucura cand "soarele rasare", dar in acelasi
timp priveste cu tristete "fantasma dragalasa a verdei tinereti", ce fuge de
"rasuflul geroasei batraneti".
Metaforele: "Fantasma dragalasa a verdei tinereti
ce fuge de rasuflul geroasei batraneti"
sugereaza regretul eroului dupa anii tineretii ce au trecut asa de repede.
Sentimentul ca timpul trece ii apasa umarul ca o povara si-l face sa
exclame cu durere:
"O! lege-a nimicirei, o lege nemiloasa
Cand, cand s-a toci oare a vremii lunga coasa! "
Dar, asemenea poporului roman ce nu se infricoseaza de moarte, Dan
"capitan de plai" isi "pleaca fruntea si cade in visare", topindu-se parca in
natura, caci "muntii albi ca dansul se-nchina-n departare".
El traieste in stransa legatura cu natura patriei sale, la fel ca
haiducul din baladele noastre populare.
In tabloul al doilea, care reprezinta intriga actiunii, ni se spune
cum Dan afla din gura a "doi vechi stejari" ca tatarii au navalit in satele
romanesti, arzand "holdele-n campie", iar peste tot pluteste spaima mortii.
Prezentarea personajului se face acum cu ajutorul verbelor la
prezentul istoric: "asculta", "ard", "aude", prin enumerare (satele, holdele,
codrii ard), cat si prin repetarea verbului "ard".
Dan se transforma miraculos ("Un fulger se aprinde in ochii lui pe
loc") si porneste la lupta sa apere tara de dusmani :
"Batranul Dan desprinde un palos vechi din cui
Si palosul luceste voios in mana lui".
Capitolele III-VI reprezinta desfasurarea actiunii.
Fara a mai sta pe ganduri, Dan pleaca spre casa prietenului sau Ursan
pentru a-l chema in ajutor sa striveasca "toti lupii, toti serpii de pe plai",
calcand "cu pasi gigantici pe urme mai marunte".
Natura patriei sale cunoscandu-l ii usureaza calea, caci apele se
retrag din fata lui, "sa treaca inainte viteazul Dan la lupta". Deci, folosind
personificarea, Vasile Alecsandri subliniaza inca o data stransa legatura
dintre Dan, capitan de plai si natura patriei sale.
In continuare este prezentat Ursan, "om aspru care doarme culcat pe-un
"buzdugan",
"... cu pieptul gros si lat
Cu bratul de barbat, cu pumnul apasat".
Acest viteaz, asemenea lui Dan fusese pus tot de domnitorul Stefan cel
Mare sa pazeasca hergheliile domnesti, fiindca el daduse dovada de vitejie si
dragoste de tara, prinzand in timpul unei lupte pe hanul Marza "din fuga cu
arcanul" si oferindu-i-l lui Stefan Voda.
Dialogul dintre cei doi viteji nu exprima entuziasmul, ci hotararea de
a-si apara tara chiar cu pretul vietii lor.
Ursan suna din corn si fiica sa Fulga ii aduce din urma o herghelie
de armasari. Fata alege un cal neincalecat pana atunci si dupa ce-l domoleste,
i-l incredinteaza tatalui sau, exprimandu-si regretul ca nu este luata si ea
la lupta.
Dan si Ursan pornesc ca vantul si ca gandul spre locurile cotropite
de dusmani. Acum, cei doi viteji sunt inzestrati de autor cu puteri
fantastice ca ale eroilor din basme. Lupta celor doi constituie punctul
culminant al actiunii. Ei reusesc sa-si faca drum prin "neagra tatarime",
pana ce se intalnesc fata in fata si isi incruciseaza armele ude de sange. In
acest moment, Ursan este lovit de o sageata dusmana, dar Dan nu-l paraseste in
clipele grele, ci il apara cu pieptul sau pana la sosirea Fulgai. Fulga isi
rapeste tatal si in acest moment apar si arcasii din Orhei care ii pun pe
dusmani pe fuga.
In retragerea lor, hanul tatar il ia prizonier pe Dan "ca prada si
trofeu" si acest moment constituie deznodamantul actiunii.
Luat prizonier, Dan este adus in cortul hanului tatar. Prin ochii
dusmanului trec "fulgere". Desi cuprins in lanturi, "maret intra romanul".
Dialogul cu hanul cuprinde intrebari si raspunsuri si alte trasatuti
de caracter ale lui Dan.
Intrebat ce simte "firul ierbii cand coasa e vecina", Dan ii raspunde
lui Ghirai cu duritate si curaj:
"Ea pleaca fruntea-n pace...
Caci are sa renasca mai frageda la anul!".
Metafora "firul ierbii" simbolizeaza viata amenintata de moarte, care
"are sa renasca mai frageda la anul"(simbolul rezistentei poporului roman).
Dan este optimist, si exprima increderea in virtutile urmasilor sai.
Acest raspuns il impresioneaza pe Ghirai care in schimbul iertarii ii
propune sa-si paraseasca legea stramoseasca si sa treaca la cea musulmana.
Dan, cu demnitate si curaj ii da un raspuns de-a dreptul impresionant:
"Ceahlaul sub furtuna nu scade musunoi
Eu, Dan, sub vantul soartei sa scad pagan, nu voi."
Acest raspuns il uimeste pe han si-l face sa uite ca are in fata un
dusman, indeplinindu-i ultima dorinta inainte de moarte, "sa mai sarute o
data pamantul tarii" sale.
Intalnirea lui Dan cu tara, cu "aerul Moldovei" cu care-si "umfla
pieptul rece", lacrimile care-i curg din "ochii-i plini de jale" in timp ce
priveste pentru ultima data "podoaba tarii sale", subliniaza inca o data
patriotismul acestui batran ostean roman.
Deoarece cuvantul dat trebuie raspectat, Dan se reintoarce la Ghirai,
dar obosit si slabit cade mort la picioarele hanului.
Ghirai, plin de ura la inceput, acum este puternic impresionat de
intelepciunea si demnitatea lui Dan, si de aceea el exclama cu admiratie:
"O! Dan viteaz, ferice ca tine care piere
Avand o viata verde in timpul tineretii
Si alba ca zapada in timpul batranetii."
Eroul smulge admiratia dusmanului pentru inaltele sale virtuti morale:
eroism, devotament, demnitate si puritate sufleteasca.
Poemul "Dan, capitan de plai" exprima in versuri ample un puternic
sentiment de admiratie si mandrie patriotica pentru vitejia, intelepciunea si
taria de caracter a lui Dan, pentru dragostea de libertate a poporului nostru.
