Ion

de Liviu Rebreanu

Continuator al genului scurt, Liviu Rebreanu Œncheie epoca literaturii s†m†n†toriste shi poporaniste dominat† de idilism shi compasiune shi deschide un nou drum, drumul spre romanul social modern, obiectiv shi realist.
Nevoia unor constructzii epice de amploare, a romanului, era tot mai mult dorit† Œn literatura romƒn† (evoluat pe plan european prin Balzac, Tolstoj, Zola. Insushi scriitorul simtzea chemarea c†tre constructzii masive, "ample", "adƒnci", Œn care s† simt† "pulsatzia vietzii", dup† cum Œnsushi m†rturiseshte.
Inainte de romanul "Ion", romanul romƒnesc Œnregistrase cƒteva momente Œnsemnate datorit† lui Nicolae Filimon cu "Ciocoi vechi shi noi", lui Ioan Slavici cu "Mara", lui Duliu Zamfirescu cu "Viatza la tzar†" shi "T†nase Scatiu", iar dintre scriitorii contemporani lui Rebreanu se manifestaser† cu succes Œn roman Ion Agƒrbiceanu prin "Arhanghelii" shi Mihail Sadoveanu prin "Neamul Shoim†reshtilor". Dintre totzi aceshtia, cel mai apropiat de Rebreanu prin structura sufreteasc† este Ioan Slavici, iar din literatura universal† : Tolstoj, Balzac, Zola.
Ap†rut Œn 1920, Œn forma sa definitiv†, romanul "Ion" este structurat Œn dou† p†rtzi : "Glasul p†mƒntului" shi "Glasul iubirii, transpunƒndu-ne Œn lumea satului ardelean de la sfƒrshitul secolului trecut shi Œnceputul secolului nostru.
Procesul de creatzie a acestui roman a fost Œndelung shi are la baz† trei experientze de viatz† tr†it†. Prima experientz† a fost uimirea pe care a simtzit-o Rebreanu Œntr-una dintre prim†verile vietzii sale, cƒnd a v†zut un tz†ran s†rutƒnd p†mƒntul cu Œnfocare, ca pe o iubit†. Cea de-a doua experientz† de viatz† autentic† i-a fost transmis† scriitorului de sora sa Livia shi formeaz† substantza nuvelei "Rushinea". Este vorba de p†tzania unei fete bogate de la tzar†, Rodovica, am†git† de un fl†c†u s†rac, care este supus† unor b†t†i cumplite de c†tre tat†l s†u. A treia eperientz† este constituit† de impresia puternic† pe care i-a l†sat-o lui Rebreanu convorbirea cu un fecior de la tzar†, Ion al Glanetashului, istetz shi harnic, dar dezn†d†jduit c† nu avea p†mƒnt. Toate aceste trei experientze de viatz† Rebreanu le sintetizeaz† Œn romanul ce poart† titlul sugestiv "Ion", c†ci firul principal al actziunii se tzese Œn jurul eroului principal Ion Pop al Glanetashului.
Romanul Œncepe cu descrierea drumului care duce spre satul Pripas shi se Œncheie cu descrierea sumar† a satului "r†mas Œnapoi acelashi, parc† nimic nu s-ar fi shimbat", sugerƒnd astfel scurgerea etern† shi impasibil† a vietzii.
Subiectul are o intrig† simpl†. Ion Pop al Glanetashului doreshte p†mƒntul cu o patim† mistritoare, fiindc† tat†l s†u a mƒncat p†mƒntul sotziei sale Zambia Œn crƒshmele din Armadia, fiind pe deasupra shi "lenevior de n-avea pereche". Ion a iubit p†mƒntul de mic copil. A crescut rƒvuind shi pizmuind pe cei bogatzi, dorind cu orice pretz s† aib† p†mƒnt mult, "cƒt mai mult". "De pe atunci p†mƒntul i-a fost mai drag ca o mam†". Ajuns fl†c†u de Œnsurat, Ion Œshi sacrific† iubirea pentru Florica, o fat† frumoas† dar s†rac† la fel ca el shi o seduce pe Ana, fiica lui Vasile Baciu, "bocotanul" satului, deshi Ana este urƒtzic†. Vasile Baciu consimte s† i-o dea de sotzie, numai dup† ce a aflat c† Ion a sedus-o pe Ana shi c†, Œn consecintz†, gƒndul lui de a o m†rita cu George Bulbuc, cel mai bogat fl†c†u din sat, nu se mai poate Œmplini. In continuare, asist†m la conflictele iscate Œntre ginere shi socru pe seama zestrei Anei, la chinurile la care este supus† Ana (fiind alungat† shi b†tut† cƒnd de tat†l ei, cƒnd de sotzul ei), fiind v†zut† de cei doi ea o piaz† rea. In cele din urm†, Ion intr† Œn posesia p†mƒnturilor la care jinduise cu l†comie, dar nici acum nu e multzumit, c†ci iubirea ascuns† pentru Florica nu-i d† pace. Tratat† inuman, Ana se spƒnzur†. Romanul este, din acest punct de vedere, o dram† a c†sniciei tz†r†neshti Œn lupta pentru p†mƒnt. Copilul r†mas se Œmboln†veshte shi moare, spre disperarea lui Ion, care vedea Œn el garantzia p†str†rii p†mƒnturilor lui Vasile Baciu. Ion revine la Florica, care Œntre timp se m†ritase cu George Bulbuc, dar este surprins Œntr-o noapte Œn fatza casei de George shi este omorƒt de acesta cu sapa. George merge la Œnchisoare, p†mƒnturile lui Vasile Baciu sunt donate bisericii, iar viatza satului Pripas, agitat† mai intens pentru o clip†, Œshi reia cursul tihnit.

['napoi]